Afişare în paralel: CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 24 decembrie 2003 şi Codul de procedură fiscală comentat. Articolul 2 şi articolul 3 (II)

Structură Act

Structură Act

Codul de procedură fiscală comentat. Articolul 2 şi articolul 3 (II)Revista Taxe Finanțe Contabilitate nr. 2/2011Autor: Tanţi AnghelNota - Compartimentul juridic - C.T.C.E. Piatra-Neamț:Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări date în aplicarea acestora. Codul de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Unde Codul de procedură fiscală nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.Codul de procedură fiscală se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la acest cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.Întrucât nu intenționăm să ne substituim interpretării date de autor asupra problemei de drept reținute spre analiză în acest articol, vă prezentăm, cu titlu exemplificativ, câteva paragrafe din acest studiu:O altă problemă pe care o ridică textul alin. (1) al art. 2 este legată de enumerarea limitativă a actelor normative ce reglementează administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor etc. Considerăm că prin aceste dispoziţii legiuitorul a avut în vedere doar impozitele şi taxele prevăzute de Codul fiscal, căci este greu de susţinut că pentru administrarea contribuţiilor sociale, spre exemplu, puteau fi aplicabile dispoziţiile Codului fiscal şi reglementările date în aplicarea acestuia în forma anterioară modificării prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 117/20103, cum la fel de greu se poate susţine că legislaţia care reglementează materia contribuţiilor sociale şi care conţine şi unele norme de procedură nu ar fi aplicabilă pentru administrarea acestor creanţe.Din economia textului art. 2 C. pr. fisc. lipseşte, în opinia noastră, o reglementare şi anume aceea cu privire la legătura acestui act normativ cu "dreptul drepturilor", adică cu Codul civil. Trebuie să precizăm în acest context că în Codul de procedură fiscală din 1942, la art. 2 parag. (2) se stabilea că, atunci când "prezenta lege nu dispune", se vor aplica "principiile generale de drept". Aceasta însemna că, în lipsa unor norme din Codul de procedură fiscală sau, după caz, din procedura civilă, dreptul supletoriu în materie este constituit de principiile generale de drept, exprimate în primul rând în dreptul comun.Textul complet al articolului se regăsește în publicația menționată mai sus)